Îmi daruiesc ziua pe Galantom

Salut! Numele meu este Pavel Ioan Boitor și sunt om.

Un om care s-a conectat la ce se întâmplă în lumea acestor copii abandonați.

O lume cu orizonturi strâmte, chiar sufocante, în care razele soarelui nu pot pătrunde dacă nu le arătăm noi pas cu pas că poate exista și altceva.

Mă regăsesc în ei și pe ei în povestea mea, nu pentru că nu aș fi avut părinți. O mai am în plan fizic pe mama. Mama este internată într-un centru special datorită bolii psihice de care suferă. O iubesc pe mama, la fel și pe tata care nu mai este printre noi. Tata s-a stins devreme. Era alcoolic.

Am plecat la 18 ani în Italia. Cu mâna în buzunar ținând strâns în ea cei 20 de euro pe care i-am primit de la tata. Și câteva haine ponosite.

E de prisos să îți povestesc cum mă încălzeam de la propriile lacrimi și nu erau de ajuns să îmi topească durerea de a nu fi a nimănui. La fel ca acești copii - abandonat. Mulțumesc cu această ocazie celui de-al doilea tată al meu, Elio. Lui, lui Gabrielle, Dacian Păscuță, Monica Ion, Alain Cardon, Dr John F. Demartini și Ancăi Maftei - ei m-au învățat ce înseamnă iubirea necondiționată.

Tocmai de aceea mi-am ales o misiune nobilă. Să mă vindec de toate și să fiu canal și pentru cei care au nevoie de vindecare. Și sunt. Doamne, mulțumesc!

Sunt 11 ani de când am pornit pe această cale și am redirecționat mare parte din resursele financiare înspre terapie psihologică și coaching pentru mine, apoi pentru multiple formări profesionale pentru a-i putea ajuta și pe alții să ajungă cel puțin unde am ajuns eu în acest moment, dacă nu mai departe.

Și acum să îți spun de ce îți scriu.

Vorbeam cu o bună prietenă și clientă care are un restaurant în Poiana Stampei în Bucovina și îmi spunea că vrea să deschidă și pe partea de gastronomie. Am întrebat când. Răspunsul a fost: 23 ianuarie. Și atunci mi-a venit un gând.

Așa din scurt: fă asta pentru copii și pentru copilul din tine, Pavel.

Apoi, am vorbit cu un alt bun prieten și client antreprenor, căruia i-am spus că atunci când o să cresc mare, vreau să fiu un tată și soț la fel de bun ca el. Iar el mi-a răspuns "Mulțumesc frumos, dar am și defecte". Mi-a răspuns foarte echilibrat și am apreciat mult asta. Apoi mi-a trimis melodia celor de la Gașca Zurli - "Mulțumesc"

Atunci mi-a fost și mai clar. Am deja copii, chiar dacă nu sunt sânge din sângele meu. O să îi am și pe ai mei cu voia lui Dumnezeu în curând.

I-am scris Mirelei Retegan fără să stau pe gânduri sau să întreb cât costă un eveniment Gașca Zurli. Știam că banii vin și toate se așează atunci când e de la Dumnezeu.

Pe Mirela am cunoscut-o la o cafenea în Brașov, în fața Bisericii Negre. Așteptam o prietenă să bem o cafea. Îmi bătea soarele în ecranul laptopului, așa că am căutat un loc în care să mă mut și am cerut voie Mirelei Retegan pe care nu am recunoscut-o, să mă așez lângă ea. Am făcut cunoștință, dar nu știam cine este. M-a lămurit prietena mea care a ajuns între timp.

Energia Mirelei e extraordinară, iar mesajele Gașca Zurli sunt mai mult decât cântece pentru copii.

Da, copiii din centrele de plasament merită experiența asta. Copiii din noi merită să se bucure și ei de bucuria lor și de lărgirea orizonturilor la care participăm acum.

Participi și tu?

Un leu pentru Ateneu. ? De acolo în sus cât simți, fără presiune.

Beneficiarii acestui eveniment sunt copiii din centrele de plasament din Blaj (orașul meu natal), Poiana Stampei și împrejurimi. Lor li se alătură și copiii, părinții și bunicii din Poiana Stampei.

Donațiile sunt necesare pentru plata onorariilor celor din Gașca Zurli, transportul copiilor și un cadou - o carte care să le lase ceva mai mult decât amintirea unui eveniment.